Copilăria unui tânăr visător

Si acum tin minte cand…

– adunam castane cu ceilalti de la bloc si mi-am spart capul;

– ma jucam “fata ascunselea” cu cei mai mari si ma tranteam pe iarba ca sa nu ma vada sau ma bagam in tufisuri;

– eram in balconul din dormitorul parintilor si ma jucam cu bicicleta (ma jucam de-a sifonaria);

– invatam sa merg pe bicicleta in casa;

– am fost “la bazin” si am urlat pentru ca un amic imi aruncase gheara de la Chupa-Chups in bazin;

– ieseam descult afara (dupa ploaie);

– jucam fotbal, “21-una” sau diri-diri in spatele blocului si dadeam mingea in curtea vecinului.

– am aruncat cei doi saci de jucarii;

– ma jucam cu piesele de puzzle (pe post de mineri) si telecomanda TV-ului (pe post de masina) pe patura.

– imi faceam genunchii praf la fotbal;

– purtam tricourile lui Inzaghi (Juventus Torino) si Davids (Netherlands) pe afara;

– ma plimbam cu trotineta;

– imi aduc aminte de fotografia alb-negru cu tatal meu din hol;

– de momentele in care ma duceam la vecinul doar pentru ca-mi placea bucataria lui.

– centrala termica era in renovare, iar “noi” topeam aluminiul si ne jucam cu carbidul.

– cuceream santurile dedicate tevilor de apa calda si rece atunci cand ma jucam “fata”;

– colindam strazile orasului pentru un pumn de corcoduse;

– “ma dadeam mare” ca “eu stau mai afara”;

– ma duceam la un amic acasa (“Floarea” ii spuneam). Desi situatia lui materiala era una precara, ma servea mereu cu ceva – un pahar cu suc sau apa, o prajitura facuta-n casa de mama sau bunica lui.

– balconul de la care am vazut eclipsa din 2000;

– cand am mers pe jos, de la scoala, 3 km pana la locul de munca al maicamii;

– multe alte momente frumoase.